|
IS-F-00539 Primăria Comunei Grajduri, 1865-1955 (niv.Fond)
| |
Information on identification |
| Ref. code: | IS-F-00539 |
| Ref. code AP: | IS-F-00539 |
| Title: | Primăria Comunei Grajduri |
| Creation date(s): | 1865 - 1955 |
| Level: | niv.Fond |
| |
Information on extent |
| Number: | 77 |
| Running meters: | 1.45 |
| Archival Material Types: | Dosar |
| |
Information on context |
| Name of the creator / provenance: | Primăria comunei Grajduri |
| Collection period: | 1865 - 1955 |
| Date of birth: | 1864 |
| Date of death: | 1955 |
| Administration history: | În anul 1864, sub domnia lui Alexandru I. Cuza s-a procedat la reorganizarea administrativă a ţării. Adunarea a adoptat Legea comunală, prin care se instituiau comunele urbane şi rurale a căror administrare se făcea de către un primar şi un consiliul comunal, precum şi Legea pentru înfinţarea consiliilor judeţene. Cu acestă ocazie se menţine numărul şi circumscripţiile lor anterioare, ţinuturile căpătând ca şi în Muntenia, numele de judeţe.
Împărţirea administrativă a ţării a suferit în mod continuu schimbări faţă de cea din anul 1864.
Astfel, prin Legea nr. 1205 din 25.07.1875 s-a încuviinţat întocmirea comunelor din toată ţara după tabelul general prezentat de Guvern şi după modificările propuse şi anexate la acea lege.
Prin Decretul nr. 3332 publicat în Monitorul Oficial nr. 169 din 1.11.1892 a fost aprobat tabelul general prin care s-au fixat circumscripţiile teritoriale, denumirile şi reşedinţele celor 227 de plăşi în care erau împărţite judeţele ţării. Judeţul Iaşi avea 7 plăşi şi 44 de comune, dar, prin Decretul nr. 2581 din Monitorul Oficialnr. 129 din 11.09.1911, numărul plăşilor se reduce la 5.
Prin Legea administrativă din anul 1925, teritoriul României se împarte în 68 de judeţe, plus judeţele Caraş - Severin şi Timiş - Torontal. Pe teritoriul regiunii Iaşi a fost declarat ca municipiu, oraşul Iaşi. Judeţul Iaşi avea 5 plăşi şi 76 de comune.
Prin Decizia Ministerului de Interne publicată în Monitorul Oficial nr. 255 din 31.10.1932, judeţul Iaşi înglobează 72 de comune.
Prima lege privind structura şi atribuţiile aparatului de stat în timpurile moderne - domnia lui Al. I.Cuza - este Legea Comunală din anul 1864. În primul articol din lege se stabileşte că toate satele, oraşele şi orăşelele (târgurile) din România vor forma pentru viitor comune independente, supuse legii. Comunele erau urbane şi rurale.
Comuna trebuia să grupeze cel puţin 100 de familii sau 500 de locuitori şi avea personalitate juridică. Îşi avea sediul în casa comunei numită primărie şi se îngrijea de şcoli, cult, de cei lipsiţi de ajutoare şi de administrarea averii proprii.
Comunele urbane erau obligate si aibă un corp de pompieri bine disciplinaţi şi instruiţi, iar dacă aveau peste 6000 de locuitori trebuiau să aibă un spital.
Comuna era reprezentată de un consiliu comunal compus din 5 - 17 membri sau consilieri, după numărul populaţiei comunei şi era condusă de primarul comunei.
Membrii consiliului comunal se alegeau de către adunarea alegătorilor comunei, care se întruneau din 4 în 4 ani în comunele urbane şi din 2 în 2 ani în comunele rurale.
Consiliul comunal se întrunea cel puţin o dată pe lună, în afara şedinţelor extraordinare şi deliberau în majoritate absolută cu privire la păstrarea, îmbunătăţirea şi modul de administrare a averii comunelor, arendarea şi închirierea proprietăţilor, folosirea păşunilor comunale şi administrarea pădurilor. De asemenea se discutau probleme referitoare la buget, la contribuţia comunală, autorizări şi construcţii, reparaţii sau dărâmări de clădiri, sistematizări, drumuri, poduri, tarife, donaţii şi altele.
Primarul comunei era ales dintre alegătorii comunei şi avea îndatoriri concretizate în: publicarea şi executarea legilor şi regulamentelor, siguranţa publică, poliţia comunală, conservarea şi administrarea proprietăţii comunei, aprovizionarea populaţiei, veniturile şi contabilitatea comunală, reprezentarea intereselor comunei în justiţie şi dresarea listelor electorale.
Primarii puteau fi revocaţi din funcţie de către ministrul de interne, la comunele de până la 3000 de locuitori şi de către Domn, la comunele mai mari. |
| Primarul era plătit din casa comunei, emitea ordonanţe şi purta ca semn distinctiv o eşarfă tricoloră la cingătoare.
Secretarul (scriitor, în comuna rurală şi secretar, în cea urbană) era numit, suspendat şi revocat de consiliul comunal. El avea însărcinarea să redacteze procesele - verbale şi să transcrie toate deliberările într-un registru special semnat şi parafat de primar.
Perceptorul sau strângătorul dărilor comunei era numit de consiliul comunal şi avea ca atribuţie principală strângerea dărilor şi a altor sume datorate statului, precum şi cu efectuarea impunerilor faţă de stat.
Această lege a suferit modificări şi completări de-a lungul timpului.
Astfel, în anul 1874 a fost publicată Legea nr. 747 pentru modificarea legii comunale. Prin aceasta, consiliul comunal se compunea din 9 - 17 consilieri, aleşi pe colegii, I, II şi III, în funcţie de impozitul pe care-l plăteau faţă de stat.
În Monitorul Oficial nr. 58 din 15.06.1886 a fost publicată legea nr. 1974 pentru alegerea consiliilor comunale, care cuprindea condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească alegătorii comunali (naţionalitatea, să aibă vârsta de 21 de ani şi să plătească o dare către stat), precum şi gruparea alegătorilor în două colegii.
În anul 1892, prin Legea pentru organizarea autorităţilor administrative exterioare, dependente de Ministerul de Interne şi fixarea circumscripţiilor administrative se precizează că teritoriul regatului român se împarte în judeţe, judeţele în plăşi, iar plăşile în comune. Numai judeţele şi comunele aveau personalitate juridică. Se menţin ca neatinse în circumscripţiile lor teritoriale la acea dată comunele şi judeţele, ca reşedinţă şi denumire. Administraţia judeţului era condusă de un prefect, plasa de un subprefect, iar comuna de un primar.
În anul 1894 a fost publicată legea pentru organizarea comunelor urbane. Conform acesteia, consiliul comunal al unei comune era format din 9 - 31 consilieri, iar pe lângă primar se mai alegeau 1 - 2 ajutoare de primar.
În anul 1904 a fost publicată Legea pentru organizarea comunelor rurale. Comuna era persoană juridică compusă din mai multe sate sau cătune şi trebuia să aibă cel puţin 200 de contribuabili. Ea era administrată de un consiliu comunal compus din 9 - 11 consilieri.
Prin această lege se instituie sfatul sătesc şi un delegat al său. Sfatul satului se compunea din 5 membri aleşi pe 4 ani de alegătorii pentru consiliul comunal, care deliberau asupra tuturor problemelor privind: şcoala, biserica, sănătatea publică, drumuri, pază, fixarea vetrei satului, ş.a. Consiliul comunal era dator să se pronunţe în termen de 15 zile asupra încheierii sfatului sătesc. Delegatul satului apăra interesele acestuia şi susţinea înaintea consiliului comunal încheierile sfatului sătesc.
Primarul avea un ajutor ales dintre membrii consiliului comunal.
În afară de secretar, comuna mai avea un agent sanitar, moaşă, jandarm, revizor de vite, picher, cantonier, împărţitor poştal şi perceptor.
Inspectorul comunal funcţiona la o plasă formată din mai multe comune. El era numit prin decret regal şi era însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor administrative de interes general, cu poliţia administrativă şi preventivă, cu executarea legilor şi regulamentelor.
În Monitorul Oficial nr. 128 din 14.06.1925 a fost publicată Legea nr. 1988 pentru unificarea administrativă, care a însumat toate dispoziţiile legale existente anterior privind comuna urbană sau rurală, judeţul şi plasa. Teritoriul ţării continua să fie împărţit administrativ în judeţe, iar judeţele în comune.
Comuna era condusă de un consiliu comunal format din 9 - 36 consilieri, care se întrunea cel puţin o dată la trei luni, convocat de primarul comunei. Hotărârile consiliului se luau cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi. |
| Delegaţia permanentă înlocuia consiliul comunal între sesiuni.
Primarul rămânea cu atribuţiile conferite prin legile anterioare.
Comunelor li s-au trasat ca sarcină, ca în termen de 4 ani să-şi stabilească planuri de sistematizare a localităţilor.
Comunele urbane aveau servicii: administrativ, tehnic, economic, financiar, statistic, sanitar, contencioase, dar şi altele dictate de nevoile locale.
Fiecare comună rurală avea cel puţin un secretar care putea să fie şi casier.
În anul 1929 a fost publicată legea pentru organizarea administraţiei locale, prin care se abroga practic Legea din 14.06.1925.
Teritoriul ţării continua să fie împărţit în judeţe, iar judeţele în comune,care, împreună cu sectoarele comunale aveau personalitate juridică.
Comunele erau urbane şi rurale. Cele urbane se împărţeau în oraşe şi municipii.
Comuna avea un secretar sau un notar, un încasator sau un casier şi personalul necesar pentru serviciile comunale.
În anul 1934 s-a publicat legea nr. 654 pentru modificarea unor articole din legea administraţiei locale, în care se făceau precizări asupra numelui oficial al satelor, comunelor, asupra numărului membrilor consiliilor comunale care era de 10 persoane indiferent de numărul locuitorilor.
Toate aceste modificăîri legislative cu privire la structura administrativ - teritorială a ţării a culminat cu legea pentru raionarea administrativ - economică a teritoriului Republicii Populare Române, adoptată de marea Adunare Naţională a R.P.R. la 31 august 1950. În articolul 8 din această Lege se precizează faptul că unitatea administrativă şi economică, delimitată teritorial, alcătuită din unul sau mai multe sate apropiate este reprezentată de comună. Satul în care îşi are reşedinţa Sfatul Popular al comunei este centru comunal. Comuna este subordonată direct raionului.
În acest context şi - a înscris existenţa şi evoluţia comuna Grajduri. |
| |
Information on content and structure |
| Contains also: | Documentele cuprinse în acest fond fac referire la o gamă variată de activităţi specifice unei primării comunale, atât din domeniul administrativ, cât şi din cel economic, social, cultural, politic şi militar, dar şi acte de stare civilă. Dintre acestea menţionăm: documente referitoare la aplicarea Reformei agrare din anul 1864,dar şi adin anul 1921 acte de stare civilă, acte de proprietate a islazurilor comunale, inventarierea averii comunei, state de plata salariului, bugetul islazului comunal, registre de intrare - ieşire a corespondenţei, procese - verbale de şedinţă, instrucţiuni pentru aplicarea Reformei agrare, statistica animalelor, mobilizarea pentru lucru, recrutări, mobilizări, rechiziţii, ajutoare pentru invalizii, orfanii şi văduvelor de război, decizii, recensământul general, demografia populaţiei, procese - verbale inspecţii sanitare, planuri expropriere păşuni, corespondenţa cu Comisariatului militar Negreşti, registre de rol financiar, rapoarte ale Sfatului Popular al comunei. |
| System of arrangement: | Fondul Primăria comunei Grajduri a fost ordonat şi inventariat de creator, după criteriul cronologic, iar u.a. sunt numerotate începând cu numărul 1, în continuare, peste ani. |
| |
Conditions of access and use |
| Access regulations: | Legea Arhivelor nr. 16/1996, modificată şi completată |
| Reproduction conditions: | fotografiere fara blitz, copii xerox |
| Language: | română |
| Finding aids: | Inventar nr. 2392 |
| |
Additional comments |
| Ident instituție/persoană responsab. descriere: | Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale, inspector superior Mariana Ursachi |
| |
Usage |
| End of term of protection: | 12/31/1985 |
| Permission required: | Nu este cazul |
| Physical Usability: | Imposibil |
| Accessibility: | Lucrător ANR |
| |
URL for this unit of description |
| URL: | http://cautare-is.arhivelenationale.ro/cautare-Is/detail.aspx?ID=48404 |
| |
|